A10 - Împărțirea polinoamelor
Împărțirea polinoamelor generalizează împărțirea numerelor: căutăm un cât și un rest. Ideea esențială este să eliminăm succesiv termenul de grad maxim al deîmpărțitului, iar la final restul trebuie să aibă grad mai mic decât împărțitorul. Pentru polinoame \(P\) și \(Q\ne0\), există în mod unic polinoame \(C\) și \(R\) astfel încât \(P=QC+R\), unde \(R=0\) sau \(\deg R<\deg Q\). Această relație este și metoda de verificare a unui calcul: după ce ai găsit câtul și restul, reconstruiești \(P\). Polinoamele se ordonează descrescător după grad. Împarți termenul de grad maxim al deîmpărțitului la termenul de grad maxim al împărțitorului; obții următorul termen al câtului. Înmulțești și scazi, apoi repeți. Dacă lipsesc puteri intermediare, este util să le păstrezi mental sau în scris cu coeficient zero. În cazul special al împărțitorului \(X-\alpha\), restul este o constantă și teorema lui Bézout spune că această constantă este \(P(\alpha)\). Astfel poți afla restul fără împărțire efectivă. Dacă \(P(\alpha)=0\), restul este zero, deci \(P\) se împarte exact la \(X-\alpha\). Împarte \(P(X)=X^2-5X+6\) la \(X-2\). Concluzie: Câtul este \(X-3\), restul \(0\). Gradul restului trebuie să fie strict mai mic decât gradul împărțitorului. Restul la împărțirea lui \(P(X)\) la \(X-3\) este \(P(3)\). Verifici identitatea \(P(X)=D(X)Q(X)+R(X)\).Împărțirea polinoamelor
1. Teorema împărțirii cu rest
2. Algoritmul împărțirii
3. Împărțirea la \(X-\alpha\)
Exemplu explicat pas cu pas
Verificare rapidă
Vezi răspunsul
Vezi răspunsul
Vezi răspunsul