A19 - Inecuații de gradul II cu o necunoscută. Metoda intervalelor
Inecuațiile de gradul II cer să stabilim unde un polinom este pozitiv sau negativ. Rădăcinile împart axa în intervale pe care semnul rămâne constant; aceasta este ideea comună dintre studiul parabolei și metoda intervalelor. Pentru \(ax^2+bx+c>0\), examinăm funcția \(f(x)=ax^2+bx+c\). Zerourile sunt punctele în care graficul trece prin axa \(Ox\), iar semnul se citește după poziția parabolei față de axă. Dacă există două rădăcini \(x_1 Pentru un produs factorizat, marcăm pe axă toate zerourile factorilor, ordonate. Aceste puncte separă axa în intervale. Pe fiecare interval alegem un punct de test sau urmărim schimbarea semnului factorilor. Dacă inecuația este strictă, rădăcinile nu se includ; pentru \(\le\) sau \(\ge\), rădăcinile numărătorului se includ. La o fracție algebrică marcăm atât zerourile numărătorului, cât și valorile interzise din numitor. Valorile care anulează numitorul nu se includ niciodată. Metoda funcționează tocmai pentru că semnul expresiei nu se poate schimba într-un interval în care niciun factor nu trece prin zero și nicio restricție nu este traversată. Rezolvă \((x-5)(x+3)<0\). Concluzie: \(S=(-3,5)\). În exteriorul intervalului dintre cele două rădăcini: \(( -\infty,x_1)\cup(x_2,+\infty)\), pentru \(x_1 Nu. La semnul strict \(>\), punctele unde expresia este zero nu se includ. Nu. O valoare care anulează numitorul este întotdeauna exclusă din domeniu.Inecuații de gradul II cu o necunoscută. Metoda intervalelor
1. Legătura cu funcția de gradul II
2. Metoda intervalelor
3. Inecuații raționale
Exemplu explicat pas cu pas
Verificare rapidă
Vezi răspunsul
Vezi răspunsul
Vezi răspunsul