A11 - Rădăcinile polinoamelor
Rădăcinile unui polinom sunt valorile care îl fac zero. Ele leagă trei perspective echivalente: calculul valorii \(P(\alpha)\), rezolvarea ecuației \(P(x)=0\) și divizibilitatea polinomului prin \(X-\alpha\). Numărul real \(\alpha\) este rădăcină a lui \(P\) dacă \(P(\alpha)=0\). Pentru a testa o valoare dată, substituim și calculăm; nu este necesar să rezolvăm întreaga ecuație. Teorema lui Bézout transformă aceeași condiție într-un criteriu de divizibilitate: \(P(\alpha)=0\) dacă și numai dacă \(P(X)\) se împarte exact la \(X-\alpha\). Dacă \(\alpha\) este rădăcină, atunci \(X-\alpha\) este factor. Găsirea unei rădăcini simple poate reduce gradul polinomului și face posibilă găsirea celorlalte rădăcini prin factorizare. O rădăcină este simplă dacă factorul \(X-\alpha\) apare o singură dată. Dacă apare la puterea \(m\), dar nu la \(m+1\), rădăcina are multiplicitatea \(m\). De exemplu, în \((X-2)(X+1)^2\), \(2\) este simplă, iar \(-1\) este dublă. Găsește rădăcinile lui \(P(X)=X^3-3X-2\). Concluzie: \(2\) este rădăcină simplă, \(-1\) rădăcină dublă. Da, deoarece \(3^2-9=0\). Factorul \(X+4\), adică \(X-(-4)\). Multiplicitatea este 3.Rădăcinile polinoamelor
1. Definiția și testarea unei valori
2. Factorizarea prin rădăcini
3. Multiplicitatea
Exemplu explicat pas cu pas
Verificare rapidă
Vezi răspunsul
Vezi răspunsul
Vezi răspunsul