Noţiunea de integrală definită. Funcţii integrabile
Ideea de bază: pentru o funcţie pozitivă pe \([a,b]\), aria aproximativă sub grafic se obţine cu sume de dreptunghiuri
(sume integrale). Când împărţirea intervalului devine „foarte fină”, aceste sume tind către o limită.
Diviziune şi sumă integrală
O diviziune a intervalului \([a,b]\) este: \( \displaystyle a=x_0<x_1<\dots<x_n=b \), cu \( \displaystyle \Delta x_k=x_k-x_{k-1} \).
Alegem puncte intermediare \( \displaystyle \xi_k\in[x_{k-1},x_k] \) și construim suma:
Această limită (dacă există) este integrala definită a funcţiei pe \([a,b]\)
Fapte utile (pe care le folosim mereu):
• Dacă \( \displaystyle f \) este continuă pe \([a,b]\), atunci \( \displaystyle f \) este integrabilă pe \([a,b]\)
• Dacă \( \displaystyle f \) este monotonă sau are un număr finit de discontinuităţi de salt, atunci (în mod uzual la liceu) se consideră integrabilă